în Burgudia frunzele trăiesc peste iarnă
în umbra cuielor ruginii

culorile spală lacrimile cu râuri cu tot
pe sub orizont tăcerea consoartă

Burgundia nu își ascunde ochii în cer
ce vară de vară se adapă din mare
rădăcinile sunt burțile dospite de vise
în singurătatea greierilor


pe talpă găsești harta Burgundiei
când vei ajunge în fața zidurilor
strigă-te pe nume
și ți se va deschide