agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-27 | |
S-a lăsat amăgitoarea noapte
Cuprinsă de un întuneric amețitor Se joacă și luna, Îmi mângâie chipul Sperând să-și alunge singurătatea. E tristă de veacuri... Deși luminează Asemeni unui zâmbet Ce-ascunde mii de lacrimi. Visez în tăcere, cred prin speranță Aștern mii de gânduri Dar pierd prin neștiință... Mă simt abandonată în tristețe Mă sufocă lipsa de iubire, Încerc să respir dar îmi lipsește aerul. Tăcerea-i din ce in ce mai profundă, Aș vrea să o ascult dar nu-i înțeleg tainele, Unde ești să pot zbura? Să mă înalț până la stele, Să ating catifeaua care acoperă cerul, Să simt cum soarele îmi arde obrajii Iar cum vântul îmi alungă durerea. Știu că mă cauți dar am aripile frânte Și grele ca de plumb... De ce nu te-apropii! Strânge-mă-n brațe Vreau să simt.. ...cum privirea mea îți alintă simțurile Și cum te dezmierzi în ideea pură a vieții. Arată-mi lumina.. .. acoperă-mi ochii.. Mângâie-mi buzele ce parcă suspină, Otrăvește-mă cu dulceața sufletului tău.. Șoptește-mi dorințe, dorește-ți șoapte, Iubește, alintă, sărută, privește... Trăiește prin mine, suspină, zâmbește Alungă-mi amarul, Uită de lume, De pașii triști ai singurătății. Ecoul lor apăsător îmi inundă timpanele Îmi usucă venele... Amorțind sufletul. Am rămas doar o flacară-n vânt, Un pescăruș fără țintă, O idee fără valoare, Un pom fără frunze, O creație fără înțeles, O iubire fără speranță. Te caut dar nu te găsesc... Încerc să uit dar amintirea-mi apasă sufletul pustiit Îți simt prezența, Dar în același timp Te simt departe de mine.. Unde ești chip de înger? Hai vino!! Și lasă-mă să mai gust o data Din frumusețea ta Din strălucirea farmecului tău.. Nu te stinge!! Nu mă lăsa în închisoarea vieții Hai ia-mă cu tine Și chiar dacă ar fi Închide-mă ca pe un demon În inima ta...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate