O capsulă cu gust ermetic dați-mi,
Să nu mai scap de secole cu gust de fericire!

Atunci senzația cu suflet e stropită
La ochiul panicat de inspirație!

Se vor recunoaște acut diagramele de pe sialbă
Și-atingerea fiorului de dor va fi iar dezmierdată!
Timpul va fugi gol dinspre iubire
Și nu va încăpea nici în cuvânt, nici înghițită pe silabe.

Și când într-un final se va lăsa totuși să fie,
Diagnosticul se va stingheri s-apară la capăt de cuvânt!

“Secretul nostru” – vor șopti,
Cuplul perfect: hârtie și cerneală…