Mă bucur când plouă!
Aceste mii de picături
sunt exprimarea slavei din noi
ce-nvață să cânte...
Sunt copiii noștri
nenăscuți
ce tropăie
la porțile sărutului...
Sunt hora
nunților de cristal
pe șaua cailor
ieșiți din timp...

E un ropot întreaga suflare!...
Și atunci vreau să-ți dau norii din ochi
la o parte cu gândul,
să sorb cu nesaț razele de lună,
pline de roua
lacrimilor tale...