suntem două eternități
care vor să devină
clipe

vântul trage cu mitraliera
prin trupurile noastre
cernând carnea de transpirație

pentru noi
cerul începe
de unde se termină asfaltul

ne lăsăm hainele să cadă
la ușa de ploaie ce ne așteaptă

ne scuturăm palmele de liniile vieții

pe deasupra
cât să întinzi mâna
soarele merge ca un acrobat pe sârmă

în acest timp
oamenii își trag ciorapii peste glezne
își pun pantofii și se duc la slujbe
somnoroși
ca în prima lor zi de viață