Mă uit adesea,
la fetița
din cealaltă cameră,
cum se lasă
seară de seară,
cu mare plăcere,
devorată,
bucățică
cu bucățică,
de tristețe.
Fetița râde
și-i mângâie spinarea,
în timp ce fiara
își înfige
tot mai adânc,
colții,
fetița o îmbrățișează
și își ascunde
trandafirii din obrăjori,
la pieptul ei.
Tristețea-i toarce liniștită
sufletul.

Degeaba o strig....
micuța nu te aude decât pe tine...