agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-17 | |
"în ce crezi acum cind oamenii din jurul tău pier"
ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură ea era o ferigă sau iederă nici eu nu mai țin minte ce era n-am văzut-o demult i s-au întîmplat multe lucruri importante și eu n-am fost acolo ca de exemplu cînd au dormit cei de la travka la ea acasă ea era întotdeauna aceeași se legăna cînd o țineam în brațe mie îmi creșteau solzi mă îmbătam din două beri negre eram întotdeauna altul ea se legăna întotdeauna în brațele mele eu îi cîntam un vietnamez se legăna pe o bombă americană rîdeam amîndoi își dezvelea dinții ca și cum un primar țanțoș ar fi dezvelit o statuie îi cumpăram un tractor de bomboane și cum rîdeam știu sigur acum tocmai acum cînd pielea mea miroase ca o miriște arsă ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța eu am un brigeac cu care desfac berea dis-de-dimineață stau într-o redacție pustie și număr pe degete zilele în care am fost sincer zilele în care mi-a fost frică ioana tot timpul spunea că nu putem scrie nimic dacă nu ne doare nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici am un briceag cu care desfac berea ca pe niște vene și din vene ies bule de gaz sorb lichidul și-mi spun asta e pentru tine draga mea la mulți ani ce folos au toate dacă eu nu exist un vietnamez se legăna pe o bombă americană și ce zîmbete doamne ce zîmbete mai țin minte că ți-am cumpărat odată 300 de tablete de ciocolată un ou kinder și o floarea soarelui cam cu asta rămîi cînd trenurile se-ntorc în triaj ar fi mai simplu să crezi că oamenii care nu mai sînt lîngă tine nu mai există și că nu s-a întîmplat nimic din ceea ce s-a întîmplat dar ce te faci cînd creierul derulează aceleași secvențe iar tu în trupul tău ești un deținut care asistă la un program de reeducare ea era o ferigă sau ideră eu eram un supererou sau o peșteră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate