agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3075 .



where do the children play
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2008-08-17  |     | 



"în ce crezi acum cind oamenii din jurul tău pier"

ei nu-i plac amintirile
pentru că amintirile spune ea te fac mai greu
orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente
de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine
și doarme singură

ea era o ferigă sau iederă
nici eu nu mai țin minte ce era n-am văzut-o demult
i s-au întîmplat multe lucruri importante și eu n-am fost acolo
ca de exemplu cînd au dormit cei de la travka la ea acasă
ea era întotdeauna aceeași se legăna cînd o țineam în brațe
mie îmi creșteau solzi mă îmbătam din două beri negre
eram întotdeauna altul

ea se legăna întotdeauna în brațele mele eu îi cîntam un vietnamez
se legăna pe o bombă americană rîdeam amîndoi își dezvelea dinții
ca și cum un primar țanțoș ar fi dezvelit o statuie îi cumpăram un tractor de bomboane și
cum rîdeam știu sigur acum
tocmai acum cînd pielea mea miroase
ca o miriște arsă

ei nu-i plac amintirile
mirosul de salam din tren
oamenii fără gură
păsările moarte
mamele moarte
drumurile lungi
săruturile scurte
nesiguranța

eu am un brigeac cu care desfac berea dis-de-dimineață
stau într-o redacție pustie și număr pe degete
zilele în care am fost sincer
zilele în care mi-a fost frică
ioana tot timpul spunea că nu putem scrie nimic dacă nu ne doare
nu putem spune nimic dacă nu ne doare
mai bine rămînem în încremenirea noastră
și ne prefacem puternici

am un briceag cu care desfac berea ca pe niște vene
și din vene ies bule de gaz sorb lichidul și-mi spun asta e pentru tine draga mea
la mulți ani ce folos au toate dacă eu nu exist

un vietnamez se legăna pe o bombă americană și ce zîmbete doamne
ce zîmbete mai țin minte că ți-am cumpărat odată 300 de tablete de ciocolată
un ou kinder și o floarea soarelui
cam cu asta rămîi cînd trenurile se-ntorc în triaj

ar fi mai simplu să crezi că oamenii care nu mai sînt lîngă tine
nu mai există
și că nu s-a întîmplat nimic din ceea ce s-a întîmplat
dar ce te faci cînd creierul derulează aceleași secvențe
iar tu în trupul tău ești un deținut care asistă la un program de reeducare

ea era o ferigă sau ideră
eu eram un supererou sau o peșteră

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!