Să decomprim
Un gând infim,
Să-l las să zburde...
Din senin
Să-i rup un colț,
Colț de canin
Lipit de dintele vecin,
Să-l zgândăr blând,
Să-l zgudui lin,
Să zburde
Gândul meu sublim,
Să mi te vrea,
Să mi te ia,
Și-apoi cu gând sa mi te dea,
Curgând,
În gând,
De la pamânt,
Spre nori, cu vânt
Dintr-un cuvânt,
Să fie-acela „te iubesc”...
Să curg
Spre globul meu ceresc,
Să-l primenesc,
Să rătăcesc
Și, in final, să mă aduci
Pe coji de nuci,
Să nu mai fugi,
Să mă privești,
Să mă iubești,
Să-mi fii o viată și o zi.
Aici.
Să vii.

Si să nu pleci.