agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2711 .



Olimpiada
poezie [ ]
Saice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rasmiles ]

2008-08-17  |     | 



Totuși, am crezut că merg mai puțin, asta ar fi trebuit să
țină mai puțin.
Soarele merge după pământ, nu rămâne decât sunetul
brăzdat de cerneală, o întâlnire suavă între mâini și picioare
- podul se deschide într-un arc de piele și pânză, o suflare
lentă peste iarbă, dresul deschis până ce durerea crește mai
aproape, o armonică desigilată, pe urmă un acord fin,
mersul în mâini.
Se face aproape desiș îndreptar măsurătoare ținutul ăsta
de canale alveole și solzi ‘spatele uriașului’ ; plutesc în
respirația lui cu câte o nară închisă, cobor cu fiecare plămân
legat de ea spectrul palid din care visul se varsă anaerob.
Aici suntem lipsa, hollowul, gerul aprioric al Tibetului.
De cine agăț fantomele mele, sunt razele, petice fără formă;
pentru toate există același counterpart: cum se vede mai bine,
cercul înconjoară o sală, o pleoapă umedă, o ulnă răsucită
trist gata să rupă bârna.

Cad din toate astea ca un glonte trecut de țintă, am uitat
pârghia terestră a norilor- cercul se lărgește, înconjoară pista
de alergări, saltul cu prăjina, polipul micuței Mușcate sau
galonul piciorului ei rănit- și somnul crește chiar pe cercul
ăsta de gantere și funii smulse din creștetul zilei. Un etern vid
peste care florile și-au lăsat talcul.
Vino din visul tău acolo unde ți-au rămas la început mâinile
deschise, sau atât de strânse încât sunt deschise- mie ezitarea
îmi dezvăluie forma, șifonierul defalcat de singurătate.
Se crapă o lumânare, liniile cafenii de lumină, pepsiul buclelor
îngrămădite, pudoarea de roză verde.

‘ Running is running, stare at! every corner of eye danger
every hanging cloth boulevard’ .
It comes like distance: lemon limp muggy pattern and dust.
Just like my grandma when moving things in kitchen- she cares
for exercises and she does like that. In this break love reach
every muscle; narrow to fast spurious to sides machiavelian to
special dance to prison costumes to hellos,
mă prind ușor de nări.
Cu toate că sunt orfană nu mi-am pierdut niciodată copilăria,
jarul crescut între sprâncene sau călduța piruetă sub care
îmi deschid ochii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!