Urc domol în deal la vie,
Purtând flori la pălărie,
Și un pai în colțul gurii,
Simt prin pori pulsul naturii.

Drepți aracii mi se-arată,
Rânduiți ca la armată.
Ei, privind cu toți spre soare,
Îl salută cu onoare.

Sub umbrarele de vițe,
Văd licoarea în bobițe.
Stau ciorchinii toți gramadă,
Și fac din brumă, pomadă.

Un chițcan, fără de frică,
Suge dintr-o boabă mică.
Cum privirea i-e cețoasă,
De motan nici nu-i mai pasă.

Limba-mi plescăie uscată,
Privind poama agățată.
Cu un gând de abordare,
Aș strivi-o sub picioare.

Plin de-arome e văzduhul,
De s-a îmbătat și duhul.
Cu Nohan și Busuioacă,
Hai să umplem o bărdacă!


17 August 2008