Copil strângând în pumnii mici căpșuni
Ca și când roșul și dulcele nu ar fi existat vreodată,
Câtă singurătate și oameni buni:
Viață
Neterminată.

Cai alergând peste margini de lumi,
Parcă n-ar fi semnul apocalipsei pe toate gardurile,
Dar nu mai ești cal să mai poți să-i îndrumi:
Viața
Și fardurile.

Zâmbet urcând înspre tâmpla aprinsă
De ordinea literelor înghesuite în biblioteci,
Uscată mâna ce-a rămas întinsă:
Viața
Cea fără de veci.