agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-23 | |
August două'ș'doi în zi de vineri
Părintele Burlacu ne-a ales Un vârstnic, doi adulți și restul tineri Să nu-i rămână cucuruzul necules Și-am pornit pe jos spre Gărăgău Ca o expediție-n Alaska Ochiul stâng mi se zătea a rău Deși noi n-ajungeam nici la Comasca; Am parcurs cu stoicism tot drumul Plin de hopuri, pietre și de praf Că eu mă și vedeam făcut pilaf Așa cum cade din țigare scrumul Cleata lui cu rânduri treize'ș'două Lungă,lungă de nu-i vedeai capul Semăna cu o tortură nouă Că ne cădea mai greu ca handicapul; Și când am văzut că nu-i de șagă Că nu te joci cu popa,-am tăcut mâlc Și ne-am pus de frică toți pe treabă: Orice-ntâmplare-ascunde-n ea un tâlc! Fiecare duce două rânduri Să nu ne speriem de-așa povară Nici de câte ne încearcă gânduri Că alții au o viață mai ușoară Opt. Pe urmă nouă. Apoi zece Mercurul fierbe-n termometru Mi se face dor de-o bere rece Ca o adiere de Sân'Petru Și foaia de porumb e nărăvașă: Când nu te-aștepți, îți face semn la mâini Mă mișc mai greu decât un bulibașă Cu pantalonii rupți de câini Îmi place-adesea să privesc o șatră De felul meu nu fac ură de rasă Dar nu-nțeleg: de ce dulăii-i latră Când dau târcoale pe lângă vreo casă?! Grămezile-s mai mult o amăgire În pragul iernii care va să vină Un semn prin care ni se dă de știre Că partea noastră s-a umplut de vină Curge-n noi o moleșeală dulce Și oasele bătrâne m-ar împinge Undeva la umbră să se culce Nimeni setea nu mi-ar putea stinge Ne bate căldura în creștet Elanul meu se scurge în pământ Uscat e porumbul ca părul meu veșted Și nici o adiere, nici un pic de vânt Vine masa. Anunțăm time-out La iarbă verde e cu totul alta Gustarea ca în piesele lui Plaut Ne facem plinul cât durează halta; Atacăm cu plusul de vigoare Cea de-a doua, ultima repriză Căldura parc-ar vrea să ne doboare Înainte de-a ieși din priză A mai rămas puțin. Apoi deloc Suntem sleiți la cea din urmă fază Soarele precum un glob de foc Ne-a copleșit cu totul la amiază A venit tractorul cu remorca Ce-aș mai dormi la umbra unui stog Grăbiți ca pompierii, ceilalți vor ca S-ajungă cât mai iute într-un bârlog N-am fost prea bun în școală la algebră Și nici la altele n-aș putea spune Dar simt cum crește-așa în mine-o febră Și de lene nu mă pot opune Pornim deasupra călărind știuleții Zdronca-zdronca drumul înapoi Plângea lumea de milă: - Bieții, Seamănă cu prinșii de război! Pe două'ș'trei aveam o sărbătoare Cne de ea-și mai amintește azi Când mergeam cu toți la defilare? Se-adună anii. Dar de fapt îi scazi... Ce-a fost,a fost. Ce-o fi să fie Ne place, nu ne place asta este Că eu semnez atât: o poezie Despre-ntâmplările aceste! publicată în Autoportret fără oglindă, 2005
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate