Am învechit tot stând întins pe bancă
Cu capul greu la tine-n poale
Din când în când îmi mai sfințesc culcușul
Cu un sărut pe coapsa ta cea moale.

Dar ce frumos zâmbești de sus de-acolo
La mine bietul pământean.
Coboară-ți buzele din ceruri
Pe fruntea mea de talisman

Îmi ești dușman, doctor, iubită
Și mamă când îmi spui râzând,
Plimbându-ți mâna-n părul meu
C-ar trebuii să mă cam tund.

Mă lași s-adorm și-mi mângâi fruntea-ncet
Mi-ntinzi cu mâna visele mai lungi
Și mă trezesc având pe față semne
Din cusătura de la blugi.