Veniți, prieteni!
Contemplați natura-mi inumană!
Eu sunt cel
care trece pe lângă voi
risipit in grijile zilei de mâine-
mereu aceleași, de fiecare dată alta-
Nu vă bateți capul cu ceea ce aș fi putut fi!
Înțelegeți și acceptați ceea ce sunt!
Deja vă privesc din afară
venind așa, de nicăieri.
De parcă viața mea
O trăiesc alții.
(ei sunt cei ce se bucură : ce bine am educat-o; mânca-o-ar bunica de fată deșteaptă; las’ că se descurcă ea; n-ai vazut ce bine arată; are o sănătate de fier)
Priviți, prieteni! Priviți ce a rămas!
Între voi
Războiul își scutură morții;
Frunze
Pe apa sâmbetei.