*
erau zile când întorceam oamenii pe stradă
pentru că aveau pălărie,
pentru că se îmbrăcau în alb
și mergeau călare pe vise. de fiecare dată speram că îl întâlnesc.
îmi creștea pulsul și, în fața omului mirat,
mă holbam,
ca și cum el era iluzia. eram convinsă că
îl văzusem pe ion trecând, dar hoțomanul se ascundea
sub alt chip, să nu-l mai recunoaștem.
ne păcălea și în moarte.

*
când a plecat mi-am imaginat că este ca într-un
fantasy movie, un vârtej de frunze până
se topea imaginea lui cu ochii micșorati, niciodată prevestind
ceva bun, sau
altă imagine - tremurând fără
palton, când ne ruga pe mine, pe dani adam
să-i luăm, amanet dintr-un bar, căldura.

*
dimineața la cafea
dupa ce colindaserăm de nebuni toata noaptea
să-i spargem ușa lui costel stancu, loveam cu picioarele,
rezistentă ușă avea.
plecaserăm cu o sticlă de vin de la ai mei și bani
ori de țigări, ori de taxi. am luat țigări. a găsit ion pe
unul și i-am vândut vinul. îl cunoștea, așa că am
tăinuit vinul împreună...se făcuse 4 dimineața și dispăruseră
parcă toate mașinile din oraș. noroc că a trecut o rată
de muncitori, ne-a luat până jos.
mergeam ca zăbăucii pe spațiul verde, prin frunze și chichere recita,
până când am început să șchiopătez, pierdusem un toc.
tanti nuți, ai un ciocan? cioc, boc, la 5 dimineața.
aici să dormiți, câinilor. ne întinse o pătură pe jos,
ion, fericit ca un copil, se înveli cu paltonul.
eu am plecat acasă.

mi-am amintit că am niște mesaje în telefon

*
stăteam uneori de vorbă:
îmi tot cerea pălăria, avea un fix,
de fiecare dată spunea asta.
mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez,
îmi spunea că-i e frig. acum mă bucur că i-am dat-o.
[sper să n-o amaneteze vreunui sfânt,
măcar până venim și noi]
parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril
povestindu-i despre elenele lui,
rămase fără războaie, despre creionul cu care
nu va mai scrie nimeni. și ăsta,
arhanghelul adică, îi zice:
măi, ioane,
creionul tău e trecut pe inventar.
uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă
ion chichere + creion.
au încercat toți serafimii și heruvimii să scrie,
l-am dat și sfinților și nimic,
am trimis un spion la draci -
n-au reușit nici ăștia.
dă o vodkă și îți arăt șmecheria, zice chichere.
n-avem, răspunde gavril, vin - doar cu aprobare
de la sf. petru.
bun și ăla. și se pune ion, face o dedicație
și încă una, să nu uite pe cineva important de prin rai
și încă una...

până când gavril uită să mai plece după alte suflete