Luna ternă iar se duce
De pe bolta fără stele,
O fântână, la răscruce,
Þine cumpăna-n atele.

Teicile, de tot crăpate,
Apă n-au nici de-o căldare,
Două iepe-ntârziate
Fug cuprinse de-nsetare.

Ceața deasă se revarsă
Peste-o troiță cerată,
Unde-o lumânare arsă
S-a chircit, de mult uitată.

Lilieci, cu fețe supte,
Þipă și se-aruncă-n fluturi,
Molia, cu aripi rupte,
Se târăște printre brusturi.

Pe o casă părăsită,
Prezicând cu vocea-i gravă,
Cucuveaua răgușită
Vede moartea cea hulpavă.

Iriși reci păzesc morminte
Sigilate pe vecie,
Cine-o să-și aduc’-aminte
Cum mergeam desculți pe glie?