În marșuri mulțimea să treacă!
Prea vîntură vorbele boabe de mazăre...
Clănțăii
să tacă!
Aveți cuvîntul,
tovarășe „Mausere“
În legile de la Adam
mai crede vreunul, nătîngul?
Mîrțoaga istoriei vom pune-o în ham.
Stîng,
stîng,
stîngul!

Porniți ca vîntul,
Bluze albastre!
V-așteaptă oceanele
în canonadă.
Au ruginit oare cuirasatele noastre
în radă?
Cînd leul britanic întruna
mă mîrîie,
nu, n-o să gîngur.
Nu poate fi învinsă comuna.
Stîng,
stîng,
stîngul!

Trec prin munții mîhnirilor
oameni,
spre platou-nsorit, uriaș,
peste-o lume de molimi,
și tărîmuri de foame,
trec milioanele-n marș.
Ne-mpresură focul, urgia?
Împreună cu voi, și potopul înfrîngu-l!
Nu poate fi învinsă Rusia.
Stîng,
stîng,
stîngul!

Ochi-vulturesc, te deschide înaltului!
La sirenele vechi, noi n-avem urechi.
Strîngeți,
voi degete,-ale proletariatului,
gîtlejul orînduirilor vechi!
Dați bolta deoparte cu pieptul!
Cu steaguri să-i umpleți adîncul!
Cine pornește cu dreptul?
Stîng,
stîng,
stîngul!

1918