n-aș fi avut ce scrie dacă nu ți-aș fi zărit colții

trecuse o noapte ca toate nopțile
aproape plânsesem înăbușit
cât să nu mă aud nici eu
să nu știu că plâng și că o fac din cauza ta
tu dormeai lângă mine
aproape că nu realizam dacă nu-ți mai mișcai din când în când picioarele
ca un copil între gratiile lui
am scris atunci ceva de bidi
și de pânza de păianjen pe care o urăsc din cauza ei

nu eu nu voiam să urăsc
sunt un copil și eu care mai strânge în pumnii micuți câte-un greieraș
și eu strivesc visele altora și pe-ale mele
ar trebui să-ți fie milă totuși
în noaptea asta plâng până la epuizare
o să adorm apoi scâncind de dureri neștiute
și tu îți vei aduce picioarele peste mine

n-aș fi scris dacă nu ai fi dormit

camera asta-i goală
exact așa cum aș vrea eu
liberă să respire lumina cand e aproape toamnă