Dac-as putea ramane in vis,
as ramane,
sa te visez,
caci demult te-am inchis,
intr-una din nopti,
cand cerul e stins,
in visele mele bune.

Se-ndreapa sufletul spre est,
spre rasarit sa ia lumina,
sa caute-n stanca smarald,
s-alunge norii ce-or sa vina.

Se-aduna diamante-n ganduri,
si in simtiri se strang rubine,
sclipiri de aur, in priviri,
razbat luminile prin mine,
si-ating taramuri de cristal
cu scari spre cer si porti divine.

Se-ntoarce sufletul la mine,
cu tot ce-a adunat in drum spre tine...