Lumea-mi înșiră un fel de zâmbete, clare
călcâie topite pe nisip- s-asculte, să scuture,
s-aleagă, în piatră, melcii, jocul brăzdat
de un fel de piele topită.
O să caut atent în mine, o să văd cum cresc
înăuntru, cum țin lumina strânsă, aproape,
înclinată pe venele dinăuntru, toate,
numite împreună, procesul de aer al cărnii.
Lumea își înșiră un fel de zâmbete,
înțelegerea, ritmul domestic, parul sălbatic,
șaua lor găurită, caii scăpați în apă- își înșiră
zâmbete, măști de plasă de pește, umbre
desprinse din gura somnului prins.
Și lumea îmi înșiră zâmbete, clare călcâie
topite de timp, veștejite buze lățite de vreme.
Foamea de mosc și izul strident al nărilor.
- S-asculte, să ia aminte la peșterile verzi ale
melcilor, jocul brăzdat de un fel de viață.
E un fel de stingere, un fel de vârf de lumină
care se închide pe firul de ață- o să mă revăd
în curând, cu lumea care se-nșiră în fruste raze,
ferestre deschise, 'deseni ombiculari' ,
cenuși de foc.