,,Ce tainic Rost e-n Viață, Demiurge?``
,,Întrebător ca alții ești, băiete...
În miezul unei singure planete
Ce-oricum, de voi, a prins demult s-amurge

Găsești atâta nebunească sete.
Și timpul prins-au unii a-l parcurge...
Dar nu uita: cu ne-ndurare curge
Oricât a-ți vrea să fie pe-ndelete``

Stam singur în miraj de-apoteoză
Și Dorul, fără Om, plutește spornic
Lichefiat prin mine. Apa-mi roză

Plutea prin necuprinsul cosmogonic,
Muream furiș pândimd metempsihoză...
Întors în trup, aflam doar trai agonic.