agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-10 | | Înscris în bibliotecă de Marius Surleac
Călugărul Kiril stă în interiorul unei fîntîni și scrie la o neagră psaltire. Aici viețuiește de pe vremea lui Constantin. În jurul lui apa s-a dat puțin la o parte.
Totuși înăuntrul fîntînii e umed și frig. Din cînd în cînd își încălzește mîinile la un opaiț. Pe masa sa are un blid, iar în dreapta, un fel de pasăre oarbă care ciugulește meiul din blid. Eu stau aplecat peste fîntînă și-l urmăresc foarte atent: tot ce scrie el, eu transcriu într-o altă psaltire. Din cînd în cînd, el își ridică ochii spre mine, dar nu-mi spune nimic. Cîteodată apa devine cam tulbure și nu pot vedea ce scrie el. Atunci mă aplec tot mai mult peste margine. Altădată apa devine vîscoasă ca lutul și crapă. Altădată e fierbinte ca lava și împroașcă afară foc. Apoi se răcește treptat și se preface în piatră, atuncea aștept. Mă așez în dreptul fîntînii și aștept pînă piatra devine iar apă. Altădată începe să ningă. Fulgi mari cad în fîntînă, dar nu se topesc cum ar fi fost normal să se topească la contactul cu apa, ci se prefac în bănuți de-argint și de-aramă și se lipesc pe țeasta rasă a călugărului Kiril. El scrie fără să simtă ceva. Eu îl urmăresc foarte atent: nu trebuie să-mi scape nici un cuvînt. Tot ce scrie el, eu transcriu întro altă psaltire, dar nu cu cerneală, ci cu nisip. Am în fața mea o clepsidră și-mi moi pana în nisipul care se scurge din ea. Pentru asta trebuie, într-adevăr, să fiu deosebit de atent; orice boare de vînt îmi poate da peste cap tot ce am scris. Deasupra mea stă aplecat altcineva și transcrie tot ce scriu eu. Dacă îmi ridic cumva ochii spre el, își vîră imediat nasul în carte și se preface că-i absorbit de lectură. Seamănă binișor cu mine și cu Kiril. De multe ori se apleacă atît de mult peste margine, încît îi strig să fie atent, să aibă grijă să nu se prăbușească în puț. Dar el rîde, hohotește ca un nebun. El este fratele Ferapont.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate