Fermecat de cuvinte,
Adonis care se admiră
În oglinzi mincinoase,
Omul acesta este bolnav de cuvinte.
Nici nu simte cum îi apar pe limbă.
Cresc asemenea unor solzi.
Îl împiedică să le vorbească.
E nevoit să le scrie.
Nici nu simte cum îi apar prin păr;
Iarbă țepoasă, uscată,
Prin care suflă vijelii, alizee,
Stârnite din dicționare mincinoase.
Cuvinte, cuvinte, mereu alte cuvinte.
Colorate, șuvoi, curcubee.
Se împletesc în frânghii
Vele corăbiei lui singuratice,
Plutitoare pe mări de hârtie.
Cuvinte, cuvinte, mereu alte cuvinte.
Cuvinte dulci, cuvinte amare,
Cuvinte care alină, cuvinte care ard,
Cuvinte care țipă, cuvinte care tac.
Omul acesta e o lume rotundă
Care începe și se închide în sine
Ca un laț.
Este bolnav de cuvinte.
Boala nu are leac!

Dan David, Los Angeles, 10-07-2005.