agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-17 | |
în seara asta nu mai simt nici inima, nici gleznele, nici fruntea
stau adunată peste o grămadă de foi, teancuri de pagini care se rup când încerc să le ating, nu știu cui scriu, sau în cine m-aș întoarce acum când nu am nicio salamandră aproape, în lumina alb-galbenă care se străduie să îmi ducă dincolo corpul, nehrănit, neiubit și atunci viața mea se oprește acolo unde văd mai bine, dau lumea la o parte oamenii livizi, muzica lor înceată, incoloră, cursul deviat al mâinilor și mai ales umbra presărată cu sare, prin care trec pașii mei de felină aproape ucisă, abia răsuflând, lângă desișuri de dragoste lângă o apă fără pământ dar nu există fără doar teama asta, grota în care adorm lilieci, însoțitorii cu moartea în aripi, e darnică mereu cu mine, este înaltă și vie, nu se oprește din bântuit, iar corpul mic, aproape cald, își păstrează aerul între suflări, tăcut, nu tulbură, nu se adâncește în ochii întrebătorului nu își face crucea e singura zi fără lumină și ochii se lărgesc, cuprind apele fără pământ, felina cu labele moi inima și secretele ei, neliniștea tot mai ușoară se stinge totul, domol și simplu, între pereții de granit, împreună cu oamenii dinăuntrul meu, din istoria asta înnodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate