în copilărie ochii Saskiei visau valuri
de in topit pe care avea să picteze busturi de copii
transcriind povești la lumina lumânării
săgetați de lumină verzuie îngenuncheau în sunetele lumii
ca niște iezi la cumpăna izvorului cu nepotolită sete
picăturile se despărțeau în miere și venin
împreună alcătuind arhitectura mandalei
moarte cu moarte renaștere cu renaștere
anotimp cu anotimp

ochi tăi Saskia sunt căprui mieriu la așezarea toamnei
în lume dureros sângerând în crepuscul
vârfurile brazilor și mestecenilor
atunci dospesc culorile de doliu contrastând
zăpezile de basm în care tu te-ai născut
ca un mânz sălbatic al munților de cărbuni
piatră și floare de colț