obiectele ne descalțau în hol
să nu le trezim somnul verde
se plimbau pe lângă noi
priveau prin pereți trecătorii
dezlegați la ură

e calul de negru
îmi spuneai cu grijă pentru
singura mea zi cu glezne oranj
făcută țăndări
la prima respirație a luminii

mă tăiam în muchiile dimineților
ascuțite de lama coșmarului tău
până la măduvă
îmi aminteam cum decupai celule
de inocență
nu ai nevoie de roșu când dormi
îți va deschide cordul
soarele violet