agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-18 | | Înscris în bibliotecă de Traian Rotărescu
în privința literaturii, pentru o vreme
a fost Hemingway, apoi am observat că se cam repetă, că nu mai scrie cu adevărat. în ce privește sexul, am început destul de târziu, și fiind așa stătut, am început în forță, învățând cât mai mult de la o femeie și aplicând ce-am învățat la următoarea, mereu trezindu-mă-n alt pat (dar și în paturile cunoscute deja) și primul lucru pe care-l făceam dimineața era să mă uit pe fereastră, să văd dacă mai am mașina –pentru că mai încolo trebuia să merg la altă femeie și probabil la o alta spre seară. prânzuri, cine, plimbări prin parc, plimbări pe malul mării, uneori întâlniri neașteptate cu vreun frate, un fiu, un fost soț și, o singură dată, cu soțul pe bune. nu știu pe nimeni care să fi avut atâtea femei și care, în același timp, să bea atât de mult. eram total calic și stupid. din când în când mă întorceam în cămăruța mea jegoasă și găseam sub ușă bilețele turbate de la femei anxioase. nu le răspundeam niciodată și asta le înfuria și mai tare, îmi futeau mașina, îmi spărgeau geamurile, năvăleau pe ușă, femele-uragan venite din iad. și telefonul suna într-una și era un întreg carnagiu, înjurături, țipete, receptoare trântite-n nas, liniște, pe urmă, după câteva secunde, țârrr! declarații de dragoste, amenințări cu moartea, și, dacă-l scoteam din priză, imediat auzeam în fața casei frâne scrâșnind, portiere trântite și un pietroi îmi făcea țăndări geamurile. de trei ori au încercat să mă omoare, deși eram bătrân și urât, un prăpădit care, de multe ori, n-avea nici măcar hârtie igienică. dar, cumva, cu toată demența, am reușit să devin propriul meu erou. mergeam în barurile negrilor în barurile motocicliștilor mă-mbătam în barurile mexicanilor aș fi intrat oriunde scuipam în ochii lui Dumnezeu și chiar în cei ai Diavolului și întotdeauna mă trezeam lângă altcineva și soarele strălucea numai pentru mine. în mașina mea hârbuită porneam spre Caliente sau plecam în Mexic cu o femeie panicată alături „Doamne, conduci ca un maniac!” îmi futeam toși banii la curse extaziat de parcă totul era de partea mea. și totul s-a terminat într-o zi într-o cămăruță din L.A. eram cu o fată frumoasă cu părul lung, atât de tânâră, cu un trup atât de delicios, aproape că nu-mi venea să cred. toată treaba fusese aranjată la colțul străzii, cineva îmi făcuse lipeala cu copila aia incredibilă, dar uite că-n cameră mai era și-o mexicană uriașă, mai urâtă chiar și decât mine și am privit-o în ochi și i-am spus „tu , dispari”. „ba nu”, mi-a răspuns, „eu rămâne, eu vede tu nu faci rău la ea” Hristoase, chiar era urâtă. florile jegoase de pe tapet îmi înfloreau drept în ochi. așa că am hotărât: căcatul să fie căcat. am privit-o din nou pe mexicană: „n-o vreau pe ea”, m-am auzit spunând, „pe tine te vreau”. „ha?” „pe tine o să te fut!” m-am aruncat înspre ea – în tot timpul ăsta copila nici nu mișcase, nu spunea nimic, n-o interesa nimic. mexicana era mai puternică decât mine, m-a respins, am început să ne caftim, am încercat s-o apuc de-un sân, am încercat s-o sărut, grasa era plină de fasole prăjită și de forța aia, de pe vremuri, m-a apucat și m-a aruncat în perete, a început să-și agite brațul cu cârlig de fier pe care nu-l observasem până atunci, m-am ferit, am alergat la ușă și ușa era închisă, grasa m-a atacat iarăși cu cârligul, nici nu vă-nchipuiși cum strălucea, ucigaș, în lumina aia ieftină din camera aia ieftină, fără inimă. am reușit să deschid ușa, am luat-o la fugă pe scări, și ea după mine. am alergat în stradă și ea după mine și, norocul meu, spre deosebire de alte nopți, de data asta mi-am amintit exact unde-mi parcasem mașina. albatrosul e-o făcătură universul e un bocanc nu există eroi există doar un șoarece clipind într-un colț există doar un colț cu un șoarece care clipește două broaște râioase îmbrățișează tot ce-a mai rămas din soare și-ntre timp maimuța se chinuie să schițeze un zâmbet obosit. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate