de ceva zile
mă visez strâmb de parcă aș sta
într-o oglindă de la bâlci

când mi se face corpul
ca o clepsidră
când capul devine
cât un bob de mazăre

vreau să plec
dar pe fiecare ușă
scrie
vin imediat

din piept
ceva vrea să iasă afară
odată cu iepurele din pălărie

pe masă sunt doar lucruri mici
gămălii
respirația mea
noaptea

de pe acoperiș
se aruncă în trupul meu
toți sinucigașii din mine

atunci
se face dimineață
mai întâi pe degetele mele