ți-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest
rotund era
plin de fluturi verzi înmiresmați
ilang ilang
troițe zideau la căpătâi blajinii

numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el ascuțit
gust amarnic
de fiară și întuneric
dincolo tresălta
povară de înger
fiecare forceps îl simțea încă viu nostalgic
cu degete subțiri și miros de sânge de smirnă și lapte
și te uram

nici acum nu mai știu
cum am ridicat din carne mânăstire
în genunchi zadarnic să te rogi
celui care
fereastra închideam