agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-24 | |
***
Iubirea mea s-a născut printre smârcuri. Cu un șarpe încolăcit pe mâna mea stângă. Am încercat să-ți vorbesc. Orice silabă era un cântec sau o tăcere. Mai ales tăcere. Apoi într-o zi au venit apele. Am rămas fără maluri. În noi au încolțit primăveri străine. Mă strigai din umbră. Tăcerea mea nu-ți mai recunoștea glasul. Tăcerea mea crescuse în mine și mă strângea ca o crustă. Apoi într-o zi au venit apele. Au surpat maluri. În noi au crescut smârcuri. Un șarpe dă târcoale din când în când. *** Duminica crești din mine ca o bucată de prescură. Duminica mă învelesc cu toate păcatele. Te arunc afară din mine. O greață subită te vomită din pântece ca pe-o otravă. Demoni au crescut în mine și îmi încolăcesc gândurile. Duminica nu privesc înspre tine. M-ai omorî ca o hydră. *** Lumea mă crede nebună. Eu îmi port cămașa ca pe o mantie. Doctorii îmi construiesc camere albe. Eu privesc prin ei ca printr-un ochean. Dincolo se strânge lumea în mine ca o cămașă. Albă. Se face o minge. Se face o lună. O țin sub braț și-mi desenez o căsuță de șotron. Lumea mă crede nebună. Mi-am construit o cameră neagră. *** De-o vreme plouă. Gândurile mele au prins mușchi spre nord. Să nu rătăcesc drumul. Ești acolo. Ai crescut în mine ca o iederă. Te smulg cu grijă în fiecare seară. Dimineața te încolăcești iar. Te las să crești în voie. Afară nu știu să te arunc. Ai rădăcinile în mine. Învăț să mă încolăcesc după tine. Respir cu tine acolo. Ca o iederă… ca o iederă… *** E târziu. Nu ne jucăm. Eu mă prefac că dorm. Alb. Tu te prefaci că ești fericit. Negru. În mine s-a ghemuit frica. Ca-ntr-o copaie de lemn. O ascult cum dă târcoale. Tu taci. Uneori te simt plângând. Doar te simt. Tu ai desenat o lebădă albă. Eu un șarpe negru. E rândul tău. Spui că e târziu. Nu mai avem nici timp și nici creioane colorate. Numai irisul tău e albastru intens. Lebăda albă. Uitarea albă. Mâna ta albă. Gândul meu negru. *** Iubirea mea a murit într-o toamnă. S-a retras în pământ ca un șarpe. Ca un păianjen cu cruce. Eu am rămas undeva deasupra, suspendată, ca-n rama unei fotografii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate