Inegal, vederea și auzul
îmi trimit semnale concomitent
pe ochi alunecă lucrurile nou-născute
înfășate în râsul zilei
în țipetele lor stă chircită durerea de a fi
răsturnată peste pasărea bucuriei
jupuită de pene
auzul este antifonat cu nepăsare
ce împiedică strigătul
să germineze în ureche
din timpan ciugulește un corb
semințele sunetelor
privirii i-a crescut în interior
îngrozitoare pene ascuțite
ce mă împiedică să văd lăuntricul
înfricoșată aleargă desculță
într-un ținut în care orbii văd
de frică se ghemuiește în groapa
lăsată de un ochi nomad
plecat într-o excursie în țara întunericului

eul meu obez internat în spital
pe motiv că sinele i-a anulat gândirea
îndopându-l neîntrerupt cu carnea alterată a instinctelor
s-a întors îmbrăcat cu învelișul unei femei fermecătoare
ce m-a atacat perfid cu frumusețea ei
vederea s-a umplut până la refuz
cu imaginea ei amăgitor-distructivă
auzul a făcut o obsesie maladivă din respirația
acaparând plămânii cu nuri aerați
m-am îndrăgostit de iluzia iubirii
din sânge s-au născut mii de dorințe
fiecare cu alt chip
și toate mușcând din inima devenită fruct

moleculele au ales să îngroape tăcerea
din ele au crescut clopote
ce-au început să bată asurzitor

totul a devenit iubire.