agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-25 | |
câteodată când deschid ochii lumina mă izbește
ca un baros (bineînțeles, un baros aflat între starea de undă și cea de particulă) drept în moalele capului. E ca atunci când depășești viteza sunetului și zâmbești amar substantivelor, verbelor și altor ființe fonice pe care le lași în urmă. îmi aduc bine aminte, parcă mai ieri trăiam fericit pe retină străbătând pământuri vaste de tăcere. când simțeam drogul-umbră cum îmi curge cleios prin vene îmi deschideam larg pieptul și furam culorile de sub linia orizontului. Atunci bezna se rupea și atârna neputincioasă și inestetică până la curățenia de primăvară alteori irisul îmi era o velă gigantică ce mă ducea până la Marea Nordului Interior unde Veșnicia se învârte mereu în cerc, ca un ac de busolă am învățat pe de rost care este diferența dintre bine și rău. se învață ușor precum tabla înmulțirii. apoi se caută o cameră cu pereții mânjiti de alb și se pictează cu degetele goale ca un tablou de Matisse.Abia după aceea afli că ochiul este plat .Exact ca o farfurie de ceață ori un disc din celofan iar dacă te apropii prea mult de extremități riști să te prăbusesti în tine însuți de ce îți zic ție toate acestea? poate pentru că un om de știință a prins odată lumina în căușul gândurilor sale și i-a atârnat de picior timpul și spațiul ca pe o ancoră supradimensionată și nedreaptă. sau poate pentru că nu mai am răbdare să aștept următorul tren spre nicăieri oricum azi am hotărat să mă destram (sau să devin un cerc înghițit de un pește gigant într-o parabolă geometrică) și să-mi accept locul în șirul lung de victime al unei pupile încercănată de limite vizuale. și atunci totul va fi ca la început... câteodată când închid ochii nu mai văd nimic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate