O moarte ca un joc ne înconjoara
Când plouă iar minciuna peste țară;
Și-mi arde-n mațe indigestul câine
Al scălâmbatei foamete de mâine.

Să nu mă doară-n talie de bafta
De-a fi contemporan cu-această țară,
Când viața mi-o decide țața Safta
Și simt că mi se toamnă-n primăvară?

Miroase a gândaci în cartier;
Vă rog să vindeți partea mea de cer !
E mai albastru și mai amplu semn
Virginitatea cailor de lemn.