Niciodată n-a fost departe de mine
tăcerea;
ca acum, niciodată,
durerea,
lumina.
Am fost cântec stins odată.
Sunt umbra ce-și poartă
căderea și vina.
În ochii mei
nicio lucire
vreodată
– noapte-ncordată.
Nu există iubire.
Iluzii sunt,
vise,
lumini ce-n pământ
se zbat, nestinse.
Atât.