Se pregătesc, cu mic cu mare
să-nfrunte viața la oraș,
destinul îi aduce-n cale
la dăruiește un făgaș.

Deschide-ți poarta, vin bobocii
să-i numărăm pe toți acum,
așa-i lăsat în ziua sorții
să se deschidă un nou drum.

Condeiul este la-ndemână,
catedra îi așteaptă-n prag
în aulă, pe banca goală
se vede locul solitar.