nu aștept nimic și nimeni nu mă așteaptă

drumul acesta nu are un capăt
la celălalt e un uter mustind

fără pietre fără hățișuri fără abisuri
se înșiră drept intermitent
între convulsii și vise tăiate liniar fâșii de
somn
[lină, lină cu suflet de tină]

mi-au rămas genunchii pe marginea lui
tălpilor acestora le-au crescut piedici
să-mi pârjolească ochii cu
veghe
[lină, lină cu suflet de tină]

ține-mă mamă înăuntru
până când