definitivul lumii rămâne doar o poveste
bună de adormit zilele unor oameni care nu mai știu să trăiască
viața dragă Mutti viața nesfârșita ei lumină
anotimpurile miraculoase pe care le tot inventăm și reinventăm
asta e tot
moartea e doar un cuvânt din 7 litere
nu ne supunem ei și nu ne va îmblânzi ea pe noi niciodată

dincolo de zid
rămâne mereu strălucirea perfectă a cuvintelor noastre pe care doar noi o vedem
rămâne mereu iluzia și disperarea de-a crede că alții se nasc și renasc din literele așezate la întâmplare
în versuri propoziții sau fraze în desene hărți complicate în fotografii sepia sau alb-negru
rămâne mereu izul fantastic al trecerii prin lume haotic fără putință de întoarcere în uterul matern

ți-am mai spus dragă Mutti
ceea ce astăzi pare atât de real mâine nu va mai avea nicio culoare
inutil să mai spunem cuvinte și să le așezăm la ferestre stindard sau mușcate albastre
atât de inutil încât faptul acesta devine singurul lucru cu adevărat important

.............................................................................................................

îmi spuneau că liniștea e doar aparență cu flori la ferestre
că fiecare om pe care îl lași în urmă e o pierdere definitivă
că plecarea din tine nu e posibilă
dar
eu știam că nu e așa

acum îți spun vin ploile Mutti vin ploile
și după ele are să vină și iarna
iar Orașul acesta nu mai există
l-am inventat deja l-am învățat pe de rost
și am plecat mai departe
înspre o altă țară îndepărtată
pe unde nimeni înaintea noastră nu a mai trecut vreodată
o țară definitiv pierdută pentru cei care nu știu să tacă
atunci când nu mai au nimic de spus


ascultă poezia în lectura autoarei