De ar putea bărbații, printre rânduri,
Să recitească ce demult s-a scris,
Nu-și vor mai face ei atâtea gânduri
Despre ce-a fost, cândva, în Paradis :

Era o zi la fel ca orișicare
De mii de ani, dar câți, nu pot a ști,
Nimic interesant, nici nou sub Soare,
Doar Eva începuse a vorbi,

Puțin, fi’n’că la școală n-a prea fost,
Și dulce, și suav, să te încălzească,
Nici pomeneală,-aiurea, fără rost (!)
Dând semne că putea să și gândească,

Însă de ani, prin Eden, cum am spus,
De păsări, flori și animale plin,
Create pentru ea de Cel de sus,
Mai trist se contura chipu-i divin,

Că Domnul, iubitor, pe înserat
N-a mai putut, din bolta infinită
Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat :
-De ce ești, fata mea, nefericită ?

-Părinte, Þi-o declar, fără sfială,
De mere până-n gât mi s-a acrit,
Sunt singură și mor de plictiseală,
Iar șarpele, și el, s-a ramolit,

Grădina înflorită,-nmiresmată,
Ce mi-ai făcut-o-arată de minune,
Mă-ntreb, însă, ce rost am eu ca fată
Aicea făr’ un pic de acțiune (?!)

-Ei bine, draga mea, te voi servi,
Un “om” am să îți fac, Mi-este ușor,
Dar pentru asta îmi va trebui
De la călcâiul tău un osișor…

-Dar ce e aia “om”, vreo dobitoacă
Păroasă și cu coarne ? Mi-ai făcut…
Mai bine fă-mi ceva ca să îmi placă,
Supus, și-oricând să-mi țină de urât…

-Îți fac o creatură ce iubește
Cu foc ! deja gândind să-i pun și ouă,
Ce vrei, copila mea, mă depășește….
E necesară-o coastă, poate două

Și n-aș dori să zici că Dumnezeu,
Cu-n rid te-ar fi lăsat, din eroare,
Căci te-am creat perfectă, cum sunt Eu,
Dup-al Meu chip și-a Mea înfățișare,

Așa c-am să ți-l fac cu mici defecte,
Economia, azi fi’nd la pământ,
Pe lângă-acele două obiecte,
Am să îi pun și-un altul, să te-ncânt,

Motiv că îți va face zile-amare,
Te va minți, de-i soare sau e ploaie,
Te va-nșela, caci nu are pudoare,
Bun de scandal și gata la războaie,

Isteț, el nu va fi, și nu-i durere (!)
Chiar de s-ar crede el mai sus ca tine,
Că-ntotdeauna, infantil, va cere
Părerea ta, ca să gândească bine,

Însă un lucru-i foarte important
De care cred că vei fi mulțumită,
Va fi chiar și drăguț, mai rar galant,
Da-n pat el te va face fericită….

-Păi de-i așa, mă-ncântă-această treabă
Chiar de aș pierde raiul pământesc,
Dacă mi-l faci acum, Te rog, pe grabă,
Cu ce-aș putea eu să Te răsplătesc (?!)

-Atâta-ți cer, ca "omul", anonimul,
Ce va gândi că-i zmeul între zmei,
Să-l lași pe el să creadă c-a fost primul,
Și-acest secret să-l ții…ca-ntre femei !

Valeriu Cercel