Cum miros a mucegai,
a piatră ucisă, a jale,
a înecat ținut de pai,
norule, mâinile tale.
Ai stat pesemne mult sub ploaie,
mestecând nisip în dinți.
Ai lăsat fulgere să te-ndoaie
să te-ntoarcă-napoi la părinți.
Ai dat peste mine pe cale
si-ai început să scuipi țărână
vărsând mâniile tale
în ochii mei orbiți și-n mână.