Ești superbă!
…atât de frumoasă, încât aproape nu te mai suport…
Mă chinuie perfecțiunea ta, mă macină mărunt, mă toacă:
sunt terminat numai la gândul că m-ai lăsa să te iubesc o dată
și n-am putere nici măcar să-ți spun.
Mi-e frică!
Cred că mi-ar îngheța cuvintele în gât, atât sunt de speriat că m-ai putea respinge.
Of Doamne! Știu:
n-am nicio gară, nici cea mai mică șansă,
sunt prea bătrân,
dar te iubesc!
E dreptul meu să fiu banal de complicat: nebun.