mai e de spus ceva,
când citesc povești tăcute
în privirea ta de ieri...?
nu a înteles oare unde
colțul buzei a dat greș -
de ce nu am taiat și noi
zâmbetul care te-a închis
între două gene de iulie?
atât de-ncet ar fi alunecat,
să simti priviri pe pielea ta
si frustratul joc în
două gene de iulie.