Când mi-am amintit
Zborul,
gândurile mi-au revenit la Viață,
faptele Mâinilor
au prins contur
și, deodata, Sufletul a recunoscut
acuarela pașilor
și
algoritmul Privirii.

Amintirea
se joacă cu cercurile
pe care Aripile noastre le conturează
în largul necuprins și adânc al
Uitării,
îndemnând Vocea tăcută să regăsească
culoarea ecoului
și
sunetul Raiului.

Iar când Sufletul va fi ținut
de mâinile
care înțeleg Focul arderii divine
și care acoperă suflul cu
Scânteia,
atunci răceala Lutului va fi învinsă de
căldura lacrimii
și
miracolul Iubirii.