Ideal ți-a fost în viață,
Doar femeia și atât.
Nu conta,prostă,isteață,
Ai făcut din ea un mit.

Pâna când vei alerga,
După fuste ,mă întreb?
În viață vei regreta,
La minte nu ești întreg,

Va veni și ea odată,
Bâtrânețea-n preajma ta.
Viața îți va părea schimbata,
Și potența va scădea.

De vei sprijini atunci,
De un toiag nimic mai mult.
Poți să-ți faci și zeci de cruci,
Din griji vei face un cult.

Chiar dacă banii ai morman,
Și inima îți mai dă ghes,
Ai fost în viață grandoman,
Cu-n picior în spate te-ai ales.

O să vii să-ți ceri iertare,
Cine atunci te mai ascultă?
Poate numai mama-mare,
Care nu avea minte prea multă.