de ce strigi
când știi că nu mai ai cum să fii auzit?
de ce zgomotul surd al ușii închise
îți dă puterea și cuvintele
pe care nu le-ai avut niciodată?
pentru că acum, mai mult ca niciodată,
știi că se vor sparge de tăcere,
pentru că acum știi că nu se vor întoarce în tine
atinse de respirația rece a oglinzii.
eliberate de orice contact,
îți dau iluzia propriei frumuseți.
încă o neputință a firii pe care,
sub tratament supravegheat,
o transformi
în victoria ochilor închiși.