Cu pași pierduți în umbra misteriosului destin
fără să te caut, să te văd, să te-ating;
simt pulsul tău din fragedă copilărie
iar ochii tăi privesc și inima respiră.

Se-ntrepătrund săgeți de foc prin fanta de lumină
se zbat răbdări din loc in loc, dar vremea e senină;
printr-un singur suspin, dorinței tale,
îi dai un aer de senin și se deschide-o nouă cale.