agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-16 | |
așa cum ești azi
tristă și lăsând câte un gol în fiecare imagine pe care vrei să o prinzi știi, exact așa, în poziția asta de arlechin concediat semeni cu mine dar nu, să nu crezi că suntem trase la xerox sau ceva suntem copii dar cu accentul pus invers și ne aflăm pe acceași față a unei radiografii deci semăn cu tine și semăn regrete pe care le scot dintr-o cutie de medicamente mare cât toate zilele prin care am trecut și atât nu lipesc stetoscopul pe frunțile oamenilor nici plăcuțe de identificare pe unghii pentru că nu ne confundă nimeni nu ne recunoște nimeni deși semănăm ca și cum am locui acceași inimă vorbim la telefon atât cât să te aud respirând cât să mă aud recitând o poezie pe care să o las frântă la jumătate nu mai e timp nu nu telefonul începe să vorbească singur să se certe cu toți vecinii eu îmi continui mersul sacadat printre atrii și ventricule mai șterg praful mai mut sentimentele de colo colo găsesc flori presate și mi le dăruiesc privesc pe ferestră mă urc încălțată pe canapea lipesc abțibilduri pe pereți și scrijelesc podeaua cu vorbe amețite ar fi o tăcere de mormânt dacă telefonul nu ar bolborosi încontinuu până să mă aud da suntem multumiti este destul de încăpătoare locuința asta păcat că nu are hol și oamenii din ea nu se întâlnesc niciodată ar trebui să ieșim pe fereastră dar asta înseamnă să trișezi și noi nu suntem obișnuiți trage perdelele-neapărat albe-nu mă simt chiar bine și vreau să se transforme inima într-o cameră de spital am o boală incurabilă știu de aceea stau închisă în mine dar nu vă speriați s-ar putea să nu aveti nimic sau să aveți cu totul altceva mă supără telefonul te rog vorbește tu ca să tacă eu o să fac un rezumat anemic al zilelor de ieri și o să-l povestesc în gând în timp ce degetele vor bate ritmul descrescător trei doi unu și tăcerea se așează lângă îmi pune o mână pe frunte nu am febră dar o contagiez nu mai poate să plece îi e milă de mine de ce scâncești între secunde nu sunt muribundă dar nu mai pot să-mi susțin umerii construiește o ușă mi s-a recomandat ieșirea la aer
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate