agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-18 | |
toatã durerea se strînge-ntr-o coardã de vioarã
ºi ochii tãi sclipind în frumuseþe e o tãcere de octombrie în salã ºi toþi privesc un sens al vieþii dar ritmul prea fin mã face un captiv al bucuriei ºi omul rar pe nume druþã simplu tace sus schiþeazã-n aer melodia creºte ca sufletul în valuri de apus vers transparent scriu în creion luminile se sting atît de lent ºi în ecourii mã cuprinde-absent povara bunãtãþii moºului ion din nai rãsunã ºoapta istoriei de plai în care ciobãnaºii îºi adunau în searã turmele la stînã cîntînd plãpînd din dorul sãu iubirea unicã de þarã azi suntem împreunã semiîntuneric nimeni nu clinteºte între cei mai mulþi iar ochii-þi lãcrimeazã nu sunt poet dar mã atinge scrisul mai tare decît vremea aplauze peste o realitate mai sus de timp "satul cel cu cer albastru" acolo e cuptorul cel mai cald bisericuþa zgribulitã-n zare un alb ameþitor sub ceru-nalt copacii lungi care-i strãpung infinitatea pe-acolo se plimba în amintiri 80 de constelaþii ºi un murmur prea uman da scriu pe întuneric dar vocea lui suavã-mi lumineazã scrisul un omenaº frumos din nord de þarã ºi un sãtuc atît de drag care mereu va fi un fel de spirit pentru om în slobozia veche lîngã nistru un tatã scump alãturi ºi tovar㺠bun fîntîna malul cel sculptat în piatrã nucul perle în care toþi ne regãsim rîs rãguºit în numele codrilor romanþe cîntece mai vechi "trece un car cu boi pe drum scîrþîind din roþi aleul ºi amurgul sîngerînd bate între poeme în cãsuþa mea de lut..." trecutul vechi în sate de demult o viaþã grea zãpezi pe umeri bãtãtorite mîini în sapã coasã secerã o floare galbenã în palmele-negrite de lucru pe-atunci cînd încã "femeia bocea vaca" asta e mioriþa din vorba lui arghezi "eu am ivit cuvinte potrivite din grai strãbun crescut pe lîngã vite" privirea unui vultur sprîncene arcuite în interior ca ºi gîndirea doar sufletul rãmas cumva spre înafarã înspre oameni cu mîinile-ncleºtate iubirea strînsã-n pînza cea de hîlþ pînzã cît lumea lecþii la gura sobei ºi neuitate prea lungi ºezãtori cu glume cîntece glasuri melodioase "de colo-n vale la fîntînã" cînd toarce fiecare despre ale lui prea cald printre idealiºti cã asta suntem tot fiecare e cu sapa lui iar seara strîngi vioara ca umãrul unei femei o tristã despãrþire-n care dragostea abia se-nfiripã dansãm în cerc cu ochii înspre lume se lumineazã-afara noi ne despãrþim o coardã doar un sunet un la revedere ºi nu mai eºti aici dar eu mai sunt cu glasul tremurînd în lacrimi reci îi ºtii ºi tu i-ai pipãit atunci i-ai ºters cu rãsuflarea-þi caldã acuma vîntul mi-i usucã eu încã plîng scrisoarea mea cuvîntul meu în contrajur a tale palme mîngîind iubirea lãsatã pe furiº în poezie tu nu mã ºtii eu te privesc din depãrtare sunt un copil sfios din timpul care a trecut mi s-a tocit creionul muzica rãsunã eu tac nu te ascult fiindcã nu vorbeºti nici tu deci tacem amîndoi iarã tãcerea-i apã pentru rãdãcina din care-mi creºte dragostea ascult vioara-n stînga iar în dreapta contrabasul iarãºi aplauze peste tãcerea lui "tînãr tanchist cu o balalaicã dansa acolo" despãrþii de credinþã schimbãm biserica pe o "catiuºã" sau pe veselie - mergi simplu omule noi te vedem oricum oricît de nefiresc te-ai ghemui în umeri luminile se schimbã între ele ca poeþii - ºi apa nistrului îmi dãruieºte liniºtea de casã cu pîinea mare albã caldã ºi gustoasã plãcinte moi acuma scoase din cuptor buneii nu mai sunt rãmînem noi mã culc pe al tãu umãr eu îþi sunt îmi eºti da suntem oameni iar florile în rãsãrit se ºi trezesc mireasma lor ºi apa cerurile mai albastre ne þin aproape ne þin mai împreunã viaþa trecutã prin rãzboaie sînge ºi bombe mai moderne "un escador cu sabia sã iasã-n luptã" ce comedie ce omenaº frumos dar cîte bocete au fost pînã la doine cîþi oameni scumpi ne-au pãrãsit aºa de dragul unui pur ºi simplu o clipã de sinceritate doar "cu traista-n ºold cãlãtorind prin siberia... ºi fumega berlinul" pe fonul de albastru ºtirb privesc minunile din plaiul meu mã minunez aici chiar m-am nãscut vreau sã rãmîn ºi sã pãstrez ce am mai scump doar în cuvinte ºi sunete prelungi miºcãrile fiinþei emoþia zvîcneºte-n ritm de dans ºi ochii lsrg deschiºi tãlpile goale de copil în palme soarele ascuns se va ivi oricum mîinile una peste alta un 7 februarie demult trecut vocea-i rãsunãtoare ulciorul lutul lui între palme muncitoare e pagina întoarsã alte generaþii adevãratã nuntã de melodii în plinã toamnã ruginie pentru druþã |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate