Am strivit melcii
de pe planta timpului
cu pasta lor mi-am văruit casa
și de atunci între două secunde alăturate
timpul făcea grevă
cerea două zile libere pe săptămână
ca oamenii

un hohot imens de râs
mi-a dezintegrat tăcerea
mi-a cucerit aerul posac din cameră
cu ilaritate
a penetrat lăuntricul
a violat tristețea
s-a luat la bătaie cu eul
și mi-a spart toate oglinzile
care mă înfățișau diversificat
în toate ipostazele poeziei
apoi a dat o petrecere înăuntru
la care a invitat rictusul, rânjetul și sarcasmul

panica s-a afișat în societate
la brațul disperării deghizate în curaj
pe pleoape și-a dat cu movul spaimei
genele și le-a rimelat cu întunericul macabru
iar pe buze strălucea sinistru
sângele unui om ce și-a sinucis speranța

te-am întâlnit la cofetărie
serveai o poezie savuroasă cu frișcă
eu am cerut o cafea din gânduri amare
te-ai uitat prin mine
cu o privire ce sfărâmița avântul
apoi te-am revăzut în parc
sorbeai un cocktail din liniște și singurătate
eu am comandat un suc de iubire neagră carbogazoasă
ai privit tulburător de verde prin mine
și sentimentele au declanșat revoluția
mi-au înlăturat structura de celibatar
și au instaurat domnia cuceririlor dese
cu un trandafir între maxilare.