agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-21 | |
Îmi crește singurătatea- deja îmi stau pașii pitiți în mine,
mi-aleg creponurile lungi de platoșa izmenelor verzi- deja îmi stau pitiți pașii în mâini- aleg atare nume cu care să-mi spun râurile ce-mi trec albastre apele negre ale frunții și pielea uscată pe gât- sub tone de gulere, sub aspre ierni și umede plimbări prin parcurile lor. Îmi crește singurătatea, am spus ca un copil: mama, ia-mi haina albastră, mama, ia-mi ia-mi haina albastră! butonul ei rotund e firul de gumă ce mi-l lipesc în păr când nenea îmi pare de tablă și lumina se scurge pe el- el nu vădește vărsarea aceasta- degetele ce-și strâng aici curiozitatea în transpareța lor căutată. Ce poate spune el când mă destup de câmpia în care mi-au fost date rândurile acestea, și-n caria lui s-au mărginit apoi, și-n caria lui s-au răsfățat ca o noapte lungă-nesfârșită? Butonul aceasta-i un fir de foarfecă- celebre îmi erau spiralele castanii și picorușele de rățușcă, știu mamă, dar nu-i niciun rost să-mi fac genele de apă acum- mi-a crescut deja brațul cu care apuc chipul tău și mâinile tale, ceasul strivit între noi ca un muc de țigară sub șlap. Vântul mi-a fost pus în talerele sânului, vântul mi-a săpat piatra de marmură a cheilor ascunse și gheara ce scrie în ea' ai fost ai fost'- vântul mi-a fost pus în gură ca un corn cu care să adun din casa ta păianjenii și singurătatea- nu-mi da nimic cu împrumut, niciun ciorap de lână, nicio agrafă cu dinți de plastic (!) Ai fost ai fost, eu am fost eu am fost eu am fost- înaintea ta eu sunt, spin ce-mi stai în palmă ca o linie nouă. Câmpia mă roade între frunzele ei și cine-i rădăcina cui nu-i mai deloc întrebarea noastră- butonul ce-mi sprijină cenușiu timiditatea și ceasurile puse deoparte de masa oamenilor mari, el încă e motivul nostru ce stă deasupra noastră și paște din noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate