tatăl meu lumesc

tu cel care mi-ai dat un nume
o pădure de mesteceni
o plajă nesfârșită și marea
din care nu vreau să mai plec

tu care mi-ai deschis noapte și zi
ochii fără tăceri
să îți aduni din ei liniștea
când a ta este dată zidurilor albe

lasă-mă să mă împotrivesc răului
în locul tău
să îl scot din orice îl poartă
să înfrunt eu
violența și absurdul
să beau și apă neagră în locul tău

și nu mă mai feri de glod
nici de vietățile devoratoare
strigă-mi numele
când mâinile ți se închid
să pot trece eu
peste gropi și asfalt
să te aduc în iarba vie a inimii
și să te cuprind

în urma cerului atât